Defect perfect
Un singur defect aveai
când te-am văzut prima oară:
erai perfectă,
cu păr rebel așezat pe frunte.
Și ochii, ca două fântâni,
în care îmi vedeam umbra
plină de gânduri,
mă fascinau.
Timpul s-a oprit
în dreptul unei minuni:
Buza ta, lipită de a mea,
într-un sărut purtat în gând.
Ești atât de frumoasă
și exiști
ca o promisiune
care nu știe dacă trebuie rostită.
Sărut imaginar -
singura atingere
care nu se rupe.
În ochii tăi
a rămas
jumătate
din inima mea.
De ce?